El Nino

Fenomenele El Nino & La Nina
Astazi se produc modificari tot mai pronuntate in procesele de transformare de energie si materie dintre ocean si atmosfera. Astfel se produc cele doua fenomene EL NINO si LA NINA , responsabile de producerea unor serii intregi de dezastre naturale.
" El Nino " este unul dintre cele mai complexe fenomene globale de interactiune intre doua invelisuri fluide ale Terrei : atmosfera si hidrosfera. Reprezinta o anomalie termica pozitiva (4..6 C) a apelor de suprafata din centrul si estul Oceanului Pacific, in special in zona cuprinsa intre Ecuator si 20 latitudine sudica. Rezultat din dereglarea schimburilor energetice dintre oceane (in special Oc. Pacific) si atmosfera, "El Nino " este un fenomen oceanic si atmosferic din zona tropicala a Pacificului de sud. El are ca rezultat o puternica instabilitate climatica globala.
Denumirea de " El Nino " provine din lb. spaniola si inseamna "copilul Domnului ". Aceasta a fost data initial de pescarii peruani acestui fenomen ce se produce de-a lungul coastei Pacificului in preajma Craciunului si consta in inlocuirea apei reci cu unele calde, insa denumirea de "El Nino " este folosita atunci cand incalzirea dureaza mai mult de 6 luni, iar temperatua apei oceanului creste cu cel putin 0.5 C. Fenomenul este cunoscut inca din vechime,existand inregistrari scrise in Peru despre " El Nino " din 1525. Primele incercari de explicare a fenomenului apartin cercetatorului englez Sir Gilbert Walker,care in perioada anilor ’20 a secolului XX se documenteaza in America de sud cu privire la " El Nino ", in cercetarea de a prezice musonul asiatic. El descopera corelatia dintre presiunea atmosferica inregistrata in statiile meteorologice de pe tarmurile vestice si estice ale Pacificului (cand presiunea atmosferica este ridicata in estul Pacificului in partea vestica valorile presiunii atmosferice sunt reduse si invers) si introduce pentru prima data termenul de " Southern Oscilation ". Mai tarziu ,in 1960 prof. Jacob Bjerknes de la Univ. California efectuand studii asupra producerii furtunilor in zonele temperate, stabileste corelatia intre cresterea temperaturi Oc. Pacific in zona ecuatoriala si multitudinea de fenomene care o insotesc. Bjerknes introduce acronismul de ENSO(compus din " El Nino-Souther Oscilation "-unde primul este componenta oceanica iar cealalta este componenta atmosferica a fenomenului ; iar alti oameni de stiinta il numesc "warm event "." El Nino " se caracterizeaza prin incalzirea la suprafata a apelor Oc. Pacific si deplasarea acestora dinspre partea vestica spre est,sub impulsul unor mase de aer care se deplaseza in aceeasi directie, avand tendinta de a perturba si de a inlocui alizeele si prin modificari anormale ale climei pe intreaga planeta si in special in zonele tropicale,unde se inregistreaza secete si furtuni violente insotite de inundatii si cicloane. Odata cu producerea unui fenomen " El Nino ", scade diferenta de presiune dintre vestul si estul Pacificului ceea ce duce la slabirea alizeelor.In situatiile extreme ca in 1982-1983 presiunea poate fi mai mica in est decat in vest si vanturile de suprafata isi pot scimba total directia iar apa calda acumulata in vestul Pacificului se retrage spre America de sud.Atmosfera se incalzeste si devine instabila in aceasta regiune, are loc formarea norilor si aparitia precipitatiilor abundente care se abat asupra Pacificului central si estic. Ca o prima consecinta pestii dispar din aceste zone iar pasarile furnizoare de guano isi reduc simtitor nr.In mod normal vanturile care sufla spre vest,antreneaza apa de la suprafata oceanului , mai calda,in largul coastelor Indoneziei, determinand o ridicare a nivelului oceanului cu cca. 50 cm. In tarmul Australiei sau Noii Guinee.Pe coasta Perului si a Ecuadorului ia locul apa mai rece ,de adancime, aducand cu ea cantitati importante de nutrienti favorabili dezvoltari unui ecosistem bogat in fauna. In anii in care se produce fenomenul toate astea se schimba.Odata la 2-3 ani sau la 10-11 ani, in cazul fenomenelor majore,vanturile isi schimba directia, presiunea atmosferica se inverseaza, fiind mai mare in Australia. Aceste schimbari determina ca apele de suprafata sa nu se mai deplaseze spre vest, ramanand pe loc, incalzindu-se puternic si evaporandu-se. Drept urmare se produc cicloni si ploi foarte puternice, mai ales pe litoralul vestic al Americi Latine, dar si in Indonezia, Filipine si India. Impactul cel mai puternic al influentelor climatice se resimte in zonele temperate, iarna,cand spre exemplu temperaturile cresc peste medie in V. Canadei si S.U.A (Florida, Texas).Temperaturile au ajuns la 39 C in Mongolia, ploile in Kenia au depasi cu 1000 mm valoarea normala, iar Europa centrala a suferit de pe urma inundatiilor. Efectele lui " El Nino " din perioada 1982-1984 s-au resimtit atat in mediul marin cat si pe uscat. Pasarile de mare de Insula Christmas si-au parasit puii in cautarea de hrana in larg iar de-a lungul coastelor Perului in 1983 s-au intors doar 25% din populatia de foci si lei de mare. De asemenea efecte puternice au fost si in Ecuador si N. Perului unde precipitatiile bogate au transformat zonele desertice in adevarate campii inverzite si au creat lacuri cu suprafete f.mari.Efectele economice au fost de asemenea importante.Productia de sardine obtinuta in Peru in alti ani a revenit statului Chile, datorita migratiilor pestilor spre sud, in ape mai reci. Vanturile puternice din V estul Pacificului au provocat taifunuri in Tahiti si Hawai, pagubele fiind insemnate, iar Australia si Indonezia s-au confruntat cu incendii de padure de mari proportii. Furtunile provocate in aceasta iarna in California au provocat inundatii puternice, iar mai la nord stratul de zapada a avut grosimi mari. Pe seama fenomenului " El Nino " au fost puse si inundatiile din 1997 din Germania, Polonia si Cehia.
Opusul fenomenului " El Nino " este " La Nina ", fenomen caracterizat printr-o racire anormala a apelor din estul Oc.Pacific.Acest fenomen este in legatura cu o intesificare a vanturilor de est care imping cantitati mari de apa calda de la suprafata oceanului spre vest,locul apei calde fiind luat de o apa mai rece ,din adancimi." El Nino " si " La Nina " au efecte asupra productiei de orez,influentand sezoanele musonice din Asia.S-a constatat ca sezonul ploios debuteaza mai tarziu,iar cei secetos mai devreme in timpul " El Nino " si invers cu " La Nina ".Exista diferente semnificative si in distributia cantitatilor de precipitatii ;in timpul lui " El Nino " precipitatiile din sezonul secetos sunt cu pana la 80% sub valoarea normala si invers in timpul lui " La Nina ".De asemenea productia de orez este mult diminuata in timpul perioadei cu intensificari ale fenomenului " El Nino ".Fenomenul " El Nino " are influente si asupra emisferei nordice ,generand ierni grele in Canada si S.U.A.Cel mai important program de urmarire a fenomenelor este TAO,care consta intr-o retea de 70 de balize plutitoare de-a lungul Pacificului ecuatorial.TAO este acum primul sistem de avertizare globala asupra schimburilor de temperatura din ocean.Efectele ecestor fenomene prognozate sunt f.importante.Ele conduc la salvarea de vieti omenesti,dar pot aduce si beneficii economice in unele zone ale globului,ce-i drept in detrimentul altora.Astfel zonele altadata desertice de pe coasta Perului datorita inundatiilor pot fii cultivate,sau in Kenya cultivatorii de cafea pot obtine preturi mai bune at.cand recoltele sunt distruse de seceta in Brazilia si Indonezia.Productia de palmieri din Filipine scade in timpul lui " El Nino ",iar tarile care prognozeaza aceste evolutii pot obtine profituri.In ultimii 100 ani s-au inregistrat 23 de fenomene " Ei Nino " si 15 fenomene " La Nina "si aceasta frecventa sporita este probabil legata de incalzirea globala a climei.

CASCADE

Lacul Titicaca

Lacul Titicaca ( "Lacul Frumos" ) este situat la altitudinea de 3821 m, dar nu este lacul situat la cea mai înaltă altitudine din lume. Din 1862, deţine totuşi recordul mondial al celei mai înalte căi navigabile din lume pentru nave de mare tonaj. De asemenea, este şi cel mai mare lac din America de Sud, având o suprafaţă de 9710km².
Situat în podişul andin Altiplano, înconjurat de Anzii Cordilieri la graniţa dintre Peru şi Bolivia, la 16ºS latitudine şi 69ºW longitudine, Lacul Titicaca are o adâncime medie cuprinsă între 140 şi 180 m, atingând maxima de 280 m. Partea de vest a lacului aparţine regiunii peruane Puno, iar cea estică departamentului bolivian La Paz.
Mai mult de 25 de râuri se varsă în Titicaca. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.
Titicaca îşi menţine nivelul apelor datorită ploilor şi topirii zăpezilor de pe munţii din vecinătatea podişului Altiplano. Din el se formează râul Desaguadero, care curge spre sud, prin Bolivia până la Lacul Poopó. Acestuia i se datorează mai puţin de cinci procente din pierderile de apă, restul fiind rezultatul evaporării ca urmare a vânturilor şi soarelui, puternice la această altitudine.

Date geografice extreme

• cel mai mare continent : ASIA = 44.355.000 kmp;
• cel mai mic continent : AUSTRALIA si OCEANIA;
• cel mai mare ocean: PACIFIC = 179.240.000 kmp;
• cel mai mic ocean: ARCTIC (Inghetat) = 14.910.000 kmp;
• cea mai mare insula: GROENLANDA = 2.130.800 kmp;
• cea mai mare peninsula: ARABIA = 2.691.000 kmp;
• cel mai inalt varf: CHOMOLUNGMA (EVEREST) in M-tii Himalaya = 8848 m;
• cel mai inalt vulcan: OJOS del SALADO in M-ti Anzi = 6.900m;
• cea mai mare adancime oceanica: GROAPA MARIANELOR in oceanul Pacific = 110022m;
• cel mai mare desert: SAHARA (Africa) = 7.770.000 kmp;
• cel mai mare fiord: HAMILTON (Labrador) = 240 km;
• cel mai adanc giord: BAKER (Chile) = 1260 m;
• cel mai mare lac: LACUL/MAREA CASPICA = 371.000 kmp;
• cel mai adanc lac BAIKAL = - 1260m;
• cel mai lung fluviu : NIL (cu Kagera)in Africa = 6671 km;
• cel mai mare bazin fluviatil: AMAZON in America de Sud = 6.120.000 kmp, el aduna apele celor cateva sute de afluenti de pe o suprafata de 7.050.000 kmp;
• cea mai mare delta: GANGE - BRAHMAPUTRA = 82.000 kmp;
• cel mai mare debit fluviatil: AMAZON = 212.377 mc/s;
• cea mai inalta cascada: ANGEL din America de Sud de la granita dintre Venezuela si Guyana = 1054 m;
• cantitatea maxima de precipitatii anuale : 22987 mm in CHERAPUNDJI;
• statul cu cel mai mare numar de locuitori: CHINA cu peste 1.200.000.000 lovuitori in 1994;
• statul cu cel mai mic numar de locuitori: VATICAN = 1000 locuitori;
• orasul cu cel mai mare numar de locuitori: NEW YORK (SUA) = 17.000.000 locuitori in 1972;

http://sites.google.com/a/atlasullumii.org/atlasul-lumii/extreme-geografice-1

Superlative Geografice

• CAMERUN este tara in care se gasesc toate formele de relief ale continentului african, din acest motiv, geografii ii spun `Africa in miniatura`;
• YANGTZE (fluviul Galben) din China este fluviul care transporta cea mai mare cantitate de sedimente. In epoca inundatiilor care dureaza 30 de zile pe an, el depune in Marea Galbena 30 mil mc de sedimente, in timp ce in restul anului, adica la un debit scazut, 75 000 mc/zi. In total el transporta intr-un an o cantitate de sedimente care ar acoperi o suprafata de 1 mil Kmp cu o grosime de 900 m;
• ATACAMA este cel mai arid desert de pe glob, aici viata lipseste aproape complet. Este regiunea unde s-a inregistrat cea mai lunga perioada de seceta (prima ploaie dupa 400 de ani a cazut in 1971). Atacama se desfasoara pe cca 1000 Km de la N (granita cu Peru) la S (Valea Copiapo) si aproximativ 150 Km de la E (M-tii Anzi) la V (tarmul Oceanului Pacific), in nordul statului Chile;
• GHETARUL ROSS este cel mai mare ghetar din lume, suprafata lui depaseste 500 000 kmp este situat in Antarctica;
• GHETARUL FILCHNER este cel mai lung ghetar din lume el masoara 500 Km si este situat in Antarctica in Marea Weddell;
• CAMBODGIA este tara care consuma cea mai mare cantitate de peste pe cap de locuitor;
• CAMBERRA, capitala Australiei este singurul oras din lume fara trotuare. Se circula numai cu masina, bicicleta sau autobuzul;
• TRASIBERIANUL este cel mai lung drum de cale ferata, el se intinde de la Celeabinsk la Vladivostok si are 7416 km;
• Calea ferata aflata la cea mai mare altitudine leaga Lima de orasul Oroya, punctul cel mai inalt atinge 4816 m;
• WILLY-WILLY este cel mai infernal vant , el sufla pe coasta de NE a Australiei din aprilie pana in noiembrie cu o viteza de peste 150km/h