Superlative Geografice

• CAMERUN este tara in care se gasesc toate formele de relief ale continentului african, din acest motiv, geografii ii spun `Africa in miniatura`;
• YANGTZE (fluviul Galben) din China este fluviul care transporta cea mai mare cantitate de sedimente. In epoca inundatiilor care dureaza 30 de zile pe an, el depune in Marea Galbena 30 mil mc de sedimente, in timp ce in restul anului, adica la un debit scazut, 75 000 mc/zi. In total el transporta intr-un an o cantitate de sedimente care ar acoperi o suprafata de 1 mil Kmp cu o grosime de 900 m;
• ATACAMA este cel mai arid desert de pe glob, aici viata lipseste aproape complet. Este regiunea unde s-a inregistrat cea mai lunga perioada de seceta (prima ploaie dupa 400 de ani a cazut in 1971). Atacama se desfasoara pe cca 1000 Km de la N (granita cu Peru) la S (Valea Copiapo) si aproximativ 150 Km de la E (M-tii Anzi) la V (tarmul Oceanului Pacific), in nordul statului Chile;
• GHETARUL ROSS este cel mai mare ghetar din lume, suprafata lui depaseste 500 000 kmp este situat in Antarctica;
• GHETARUL FILCHNER este cel mai lung ghetar din lume el masoara 500 Km si este situat in Antarctica in Marea Weddell;
• CAMBODGIA este tara care consuma cea mai mare cantitate de peste pe cap de locuitor;
• CAMBERRA, capitala Australiei este singurul oras din lume fara trotuare. Se circula numai cu masina, bicicleta sau autobuzul;
• TRASIBERIANUL este cel mai lung drum de cale ferata, el se intinde de la Celeabinsk la Vladivostok si are 7416 km;
• Calea ferata aflata la cea mai mare altitudine leaga Lima de orasul Oroya, punctul cel mai inalt atinge 4816 m;
• WILLY-WILLY este cel mai infernal vant , el sufla pe coasta de NE a Australiei din aprilie pana in noiembrie cu o viteza de peste 150km/h

Julio Iglesias - Baila Morena

Baila morena (Roberto Livi / Rafael Ferro)

Bajando la ladera por el camino viene bailando

arrastra la sandalia, la polvareda va levantando

moviendo la cinturay las caderas como ninguna.

Tiene la piel morena, sonrisa clara, color de luna.

Tiene cosas de blanca tiene cosas de negra tiene cosas de india¡ bonita me la que da esta tierra!

Baila morena, baila que tú lo bailas como ninguna

moviendo las caderas, moviendo la cintura.

Baila morena, baila que tú lo bailas como ninguna

arrastra la sandalia, llévame en tu locura.

Baila morena, baila que tú lo bailas como ninguna.

La noche es una niña que va pasando, que va creciendo

la música no para, sigue bailando, se va encendiendo.

El sudor de su cuerpo le pone brillo a su piel canela

la blusa colorada, la madrugada y esa morena.

Tiene cosas de blanca tiene cosas de negra tiene cosas de india bonita me la que da esta tierra.

Baila morena, baila que tú lo bailas como ninguna...

7. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Farul din Alexandria

7. Farul din Alexandria (Egipt)

A saptea minune a lumii antice nu strica aceasta serie foarte diversa. Este vorba despre un far sau mai exact despre primul far al omenirii. Iar acesta era atat de puternic, incat se zicea ca lumina lui se zarea pana la capatul lumii. Considerat mai simplu, el ramane exceptional: niciodata nu s-a construit un far mai inalt. Acest semn de navigatie era si un semn exterior de manifestare a bogatiei cetatii Alexandria, pe care Demetrios, in anul 305 i.Hr. vroia sa o cucereasca apeland la locuitorii Insulei Rodos.
Dar in acea vreme, turnul de asediu nu era decat in stare de proiect. El a fost terminat in anul 279 i.Hr. Dorinta patimasa a lui Demetrios de a cuceri cetatea portuara de pe coasta africana nu era intamplatoare, pentru ca Alexandria era in acea epoca una dintre cele mai importante piete comerciale ale lumii. Cetatea avea un port interior, in care cerealele si legumele din valea fertila a Nilului erau transbordate, si un port la mare, deschis catre Grecia, Levant si Mediterana occidentala. In afara de lemnul din Liban, vinul din Grecia, condimentele si tamaia din Peninsula Arabica si metalele din Spania, nenumarati calatori treceau pe aici, veniti din cele patru colturi ale lumii: savanti, negustori, diplomati si studenti. Circulatia maritima era atat de intensa la Alexandria incat navele, contrar obiceiurilor din acea vreme, intrau in port ziua si noaptea si acest lucru era posibil datorita farului. Constructia a fost inceputa chiar din ordinul fondatorului acestui oras, Alexandru cel Mare. Totusi, el a murit in anul 323 i.Hr., la varsta de 33 de ani, in Babilon. Prima piatra a turnului a fost pusa abia dupa 23 de ani. Fundatiile aveau dimensiunile de 30 de metri pe 30. In centru, constructorii au inaltat mai intai o portiune dreapta, patrata, inalta de 71 de metri, care se ingusta usor spre varf. Deasupra acesteia, continua o portiune octogonala, inalta de 34 de metri, pe care era aprins felinarul cel mare. Farul se termina printr-o colonada cu cinci piloni fusiformi, ce sustineau un acoperis conic si deasupra acestuia, o statuie a lui Zeus. In exterior, intregul turn era imbracat in marmura alba. In interior s-a amenajat un put central, cu un ascensor pentru materiale, pentru a se putea duce cu usurinta pana in varful farului combustibilul pentru lampi, rasina si ulei. Un reflector concentra lumina catre largul marii. S-a consemnat ca aceasta constructie a necesitat 800 de talanti, ceea ce echivaleaza cu 20.800 de kilograme de argint. Realizarea tehnica trebuia sa fi fost foarte solida, fiindca “Pharos” – numit astfel dupa numele locului unde a fost construit – a supravietuit aproape o mie de ani. De-abia in anul 796 d.Hr., farul a fost daramat de un cutremur de pamant. Incercarile de reconstructie au esuat si, prin urmare, a suferit soarta multora dintre minunile lumii antice: a devenit cariera de piatra. Nu au mai ramas decat fundatiile, pe care sultanul mameluk Kait Bey a poruncit sa fie construita o fortareata, care astazi ii poarta numele. Insa numele farului a supravietuit, deoarece limbile romanice au preluat aceasta denumire pentru a desemna toate farurile din lume: romanii antici spuneau “farus”, italienii si spaniolii “faro”, portughezii “farol” si francezii “phare”.

6. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Colosul din Rodos

6. Colosul din Rodos (Grecia)

A sasea minune a lumii antice poate aspira la o istorie epica, poate chiar mitologica. In anul 305 i.Hr, regele Demetrios al Frigiei si al Lidiei, temut si cunoscut sub numele de “asediatorul cetatilor”, i-a invitat pe locuitorii insulei Rodos sa participe la o campanie impotriva metropolei Alexandria. In calitate de parteneri comerciali ai Egiptului, ei au refuzat cu hotarare cererea lui Demetrios. Acest refuz a dat ocazia specialistului in asedii sa atace mai intai capitala Insulei Rodos, in locul Alexandriei. Cum succesul se lasa asteptat, Demetrios a pus sa fie construit cel mai mare turn de asediu din lume, faimosul “Helepolis”, “distrugatorul de cetati”, inalt de 30 de metri. Acest monstru, facut din lemn de stejar, putea fi apropiat de zidurile cetatii cu ajutorul unor roti. Mai tarziu, inginerii au calculat ca erau necesari 1400 de oameni pentru a-l misca. De la inaltimea turnului, se puteau arunca somoiage aprinse si se puteau catapulta pietre de cincizeci de kilograme. Din mijlocul celor noua etaje, peste cetatea asediata era coborat un fel de pod mobil, iar la baza turnului se afla un berbec, ce a produs o spartura in zidul cetatii inca de la primul atac. Locuitorii din Rodos, infricosati, au implorat ajutor din partea protectorului insulei, Helios, zeul soarelui. In cazul in care acesta le-ar fi ascultat rugaciunile, ei i-au promis chiar si o statuie, mult mai mare si mai frumoasa decat toate reprezentarile zeilor din acea epoca. “Ajuta-te si cerul te va ajuta!”. Ceea ce a salvat cetatea a fost faptul ca locuitorii sai au sapat in cursul noptii si in mare graba, un sant mare, in care au intrat a doua zi rotile din fata ale turnului. Colosul de lemn nu a mai putut fi miscat si a astupat bresa din zidul cetatii cu propriul sau corp. Demetrios s-a retras deceptionat.Locuitorii Insulei Rodos si-au tinut promisiunea si au inceput realizarea statuii divine. Imoralitatea mijloacelor puse in practica pentru implinirea juramantului sacru nu parea sa-i deranjeze: astfel incat aceste mijloace au provocat ruinarea, apoi sinuciderea arhitectului Chares din Lindos, in urma unei false evaluari a cheltuielilor.
Rezultatul lucrarilor, incepute din anul 302 i.Hr. si terminate in anul 290 i.Hr, a fost un colos inalt de 33 de metri. Acest cuvant denumea in acea vreme orice statuie in picioare. Era o structura metalica acoperita cu argila. La exterior, un strat de bronz acoperea argila uscata. Mai tarziu nu s-a putut sti daca era vorba de placi din cupru fixate in argila sau daca bronzul a fost turnat pe portiuni deasupra. In vechile scrieri se precizeaza totusi ca s-au folosit peste 12 tone din acel aliaj, ceea ce corespundea unei grosimi medii de 1,6 mm. Insa referirile trebuie privite cu prudenta. Colosul nu a stat in picioare decat 66 de ani. In anul 224 i.Hr., un cutremur l-a rasturnat. Gigantul, frant de la genunchi, a ramas in acelasi loc timp de 900 de ani, apoi arabii, in anul 653 d.Hr., au luat stratul de bronz si l-au transportat cu ajutorul caravanelor de camile la Edessa, in Mesopotamia, pentru a-l topi. 900 de camile ar fi fost necesare pentru aceasta actiune; cifra este totusi putin convingatoare: pentru cele 12 tone de bronz, fiecare animal nu ar fi avut de transportat decat 13,3 kilograme. Nu se va mai putea gasi solutia misterului si nici amplasamentul exact al statuii uriase a lui Helios, care in mod sigur nu cuprindea sub picioarele sale intrarea in portul Rodos, asa cum crezusera candva multi arheologi.
Celebra statuie din Rodos n-a dainuit decat 56 de ani, ea fiind distrusa de un puternic cutremur. Superstitia oamenilor vremii a facut ca imensa statuie sa nu fie reasezata pe soclul ei triumfal. Mai mult, dupa noua secole, a sosit un negustor cu un sir de camile, pe care a incarcat bronzul, astfel ca orice urma a vechiului Colos a fost stearsa.

5. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Mausoleul din Halicarnas

5. Mausoleul Din Halicarnas Bodrum (Turcia)

La mai putin de 110 kilometri spre sud de Efes, pe oasta sud-vestica a Asiei Mici, se inalta a cincea minune a lumii antice. Regiunea, importanta din punct de vedere strategic pentru navigatia din Mediterana orientala, era adesea teatrul unor conflicte militare. In anul 556 i.Hr., regele Persiei Cyrus II a cucerit aceasta zona, care ii oferea acces la mare. Imperiul sau se intindea la est pana la fluviul Indus, la nord pana la tarmurile Marii Negre si la sud pana la Oceanul Indian. Imperiul nu putea sa aiba un guvern centralizat din cauza situatiei mijloacelor de transport si de comunicare din acea vreme. Regii persi puneau deci in locul lor guvernatori: faimosii satrapi. Incepand din anul 377 i.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coasta din sud-vestul Asiei Mici. Tatal sau, Hekatominos, contribuise la inflorirea economica a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a ingrijit sa lase mostenire orasului un monument mepieritor in amintirea tatalui sau si a sa, pe locurile unde au fost guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitectii greci greci Satyros si Phytheos. Poate fiindca nu au vrut sa ridice monumentul funerar dupa cutumele arhitectonice ale templelor din tara, acestia au castigat concursul de proiecte arhitectonice organizat de Mausol. Ei s-au deosebit de ceilalti concurenti prin planul lor pe cat de neobisnuit pe atat de impunator: nu au conceput un monument scund, traditional in Grecia, ci o constructie foarte inalta. Mausol nu a putut sa beneficieze de “Mausoleul” sau. El a murit in anul 353 i.Hr. Vaduva sa, Artemiza, care ii era si sora, a continuat lucrarile incepute, nu fara gandul ascuns de a ridica un monument pentru ea insasi in acest fel. Deoarece cvadriga ce trebuia sa incoroneze monumentul nu era condusa de un singur conducator de car, ci de un cuplu princiar. Insa aceasta doamna foarte emancipata pentru epoca ei nu a trait destul de mult pentru a-si vedea opera terminata. A murit la doi ani dupa sotul si fratele ei. Platiti bine de la inceput, arhitectii au continuat constructia pana la sfarsit, realizand mai ales un monument pentru propria lor glorie, care a fost mai tarziu celebrat ca una din minunile lumii antice. Pe un soclu inalt, de cinci trepte, cu dimensiunile de 39 de metri lungime si 33 latime, se gasea un suport lung de 33 de metri, lat de 27 si inalt de 22 de metri. Pe acesta se inalta templul funerar propriu-zis, sustinut de 39 de coloane, avand 39 de metri fiecare, singura parte ce amintea arhitectura greaca traditionala. Imediat deasupra acoperisului se mai inalta o piramida cu 24 de trepte, pe al carei varf trunchiat era asezata cvadriga. Cu o inaltime totala de 49 de metri, mausoleul ar fi putut rivaliza in zilele noastre cu o cladire cu 16 etaje. Mana omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al Antichitatii, al carui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai tarziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orasul Halicarnas in 334 i.Hr., au crutat monumentul si l-au tratat cu respect. De-abia in secolul al XII-lea d.Hr., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervandu-I o soarta trista, cea de cariera pentru construirea cetatilor fortificate ale cruciatilor.

4. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Templul Zeitei Artemis din Efes

4. Templul Zeitei Artemis Din Efes (Grecia)

Vechiul templu al Dianei din Efes, in Asia Mica, in fata insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a cazut si el prada flacarilor. Locuitorii din Ionia, veniti din zona continentala a Greciei, fondasera acest templu catre sfarsitul primului mileniu inainte de Hristos. Se gasea candva in apropierea unui arbore pe care triburile indigene il venerau. Acolo se afla sanctuarul unei zeite a fecunditatii, pe care si-o reprezentau ca pe o femeie cu mai multi sani. Mitologia greaca, deschisa intotdeauna la nou, a preluat-o cu entuziasm. Dorienii au marit stravechiul templu, au asimilat-o mai tarziu pe zeita-mama Dianei, seducatoarea si feciorelnica zeita a lunii, neobosita vanatoare, protectoare a animalelor, a femeilor si a oraselor. Era, de asemenea, recunoscuta ca fiica a lui Zeus si sora geamana a lui Apollo. Pe la anul 600 i.Hr., ionienii au vrut sa-i dedice zeitei un nou templu, in apropiere de Efes, insa au renuntat din lipsa banilor necesari constructiei. In 560 i.Hr., Cresus, regele Lidiei, a atacat orasul Efes, l-a ocupat si a reusit sa-si implineasca visul de a finanta construirea templului Dianei. Costul trebuie sa fi fost foarte mare, deoarece fundatiile sirului de coloane erau neobisnuite, constituind o grea incercare. Cum acea regiune era expusa unor frecvente cutremure de pamant, templul a fost construit deasupra unei mlastini, in ipoteza justificata ca subsolul moale ar absorbi vibratiile. Pe fundul unei gropi adanci s-au fixat, unul langa altul, trunchiuri de stejar, arsi la suprafata, fiind astfel tratati impotriva putrezirii. Apoi s-au adus blocuri mari de piatra, care au constituit temeliile templului, lung de 105 m si lat de 51 m. Acoperisul sau de forma triunghiulara, sustinut de 127 de coloane din marmura alba, se inalta la 18 metri, ceea ce corespunde unei cladiri cu sase etaje, dupa normele actuale. Plafoanele si structura de sustinere erau din lemn de cedru mirositor, usile batante ale sanctuarului erau din lemn de chiparos, partial aurite si acoperite cu picturi in mai multe culori. Diana insasi era reprezentata de o statuie sculptata dintr-un butuc de vita de vie, inalta de 2 metri, impodobita cu aur si argint. Gratie banilor acestui rege deosebit de bogat, al carui nume simbolizeaza si astazi destinul militarilor, a luat nastere o bijuterie arhitectonica, ce s-a bucurat in toata lumea antica de o mare faima. Insa Herostrate, impins de nebunia onorurilor, a hotarat sa devina celebru. Cum nu ar fi reusit prin calitatile sale fizice sau intelectuale, el a dat foc, in anul 356 i.Hr., sanctuarului cel mai frumos, cel mai mare, cel mai elegant de pe pamant, cum il aprecia istoricul grec Ampelios, gandindu-se, fara a gresi prea mult, ca acest act va face ca numele sau sa fie pe buzele tuturor si sa devina nemuritor. Fireste ca incendiatorul a fost condamnat, dar acea condamnare servea scopului sau. Ceea ce nu prevazuse el, judecatorii au decis sa nu dea publicitatii numele sau pentru a-i refuza popularitatea atat de mult dorita. Actul criminal al lui Herostrate a dus la distrugerea completa a templului. Numai statuia Dianei a ramas practic intacta. Grecii superstitiosi au vazut in acest lucru un miracol si au hotarat sa reconstruiasca imediat templul. Intreaga natiune a participat la acest efort. Sub conducerea arhitectului Cheirocrates, a vazut lumina zilei un nou templu al zeitei Artemis, si mai mare decat cel vechi, cu dimensiunile la sol de 125 de metri lungime si 65 de metri latime. Dincolo de aceasta diferenta de marime, templul semana perfect cu cel anterior. Totusi, pentru a preveni pericolul focului, plafonul si structura de sustinere a acoperisului nu au mai fost facute din lemn, ci din piatra. Acest nou edificiu a fost apreciat de Antipater drept una din minunile lumii si trebuia sa supravietuiasca timp de secole. Astazi, un iaz mlastinos acopera locul in care se inalta candva celebrul templu.
In prezent, din acest maret templu, « minune »a arhitecturii antice, centru in jurul caruia gravitase timp de veacuri viata intregii populatii de pe coasta Asiei Mici, au mai ramas decat cateva blocuri de piatra, care formasera odinioara temelia, o singura coloana fiind repusa la locul unde statuse initial.

3. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Statuia Lui Zeus din Olimpia

3. Statuia lui Zeus din Olimpia (Grecia)

A treia minune a lumii antice era singura care nu putea fi vazuta la lumina zilei. Era o statuie a primului dintre zei, Zeus, inalta de 12 metri, aflata in Olimpia, in principalul sanctuar consacrat acestui zeu. Vechii zei ai grecilor aveau un comportament foarte uman si impartaseau slabiciunile caracterului omenesc. Disgratia, intrigile si tradarile erau la ordinea zilei. Chronos, parintele zeilor, isi inghiteau copiii chiar de la nastere, fiindca un oracol ii prezisese ca va fi detronat intr-o zi de unul dintre ei. Rhea, sotia lui Chronos si mama copiilor, era foarte indurerata, dar in cele din urma a reusit sa-l pacaleasca pe sot. In locul noului nascut, Zeus, ea a imbracat in scutece o piatra, pe care Chronos a inghtit-o in mania sa oarba. Zeus a crescut mare, fiind ascuns de mama sa , iar mai tarziu l-a facut pe tatal sau sa bea un preparat care producea voma si care l-a obligat sa-i scoata intacti pe primii cinci copii. Chronos nu i-a iertat fiului sau aceasta manisfestare de dragoste frateasca si, in lupta care a urmat, fiind mai puternic, fiul a invins. Zeus si-a izgonit tatal in Tartar, Infernul vechilor greci si de atunci si-a atribuit primul loc in ierarhia zeilor, asa cum prezisese oracolul. Acest eveniment divin a avut urmari asupra lumii oamenilor. Zeus a vrut sa-i fie sarbatorita victoria si vechii greci, la fiecare patru ani, ii celebrau amintirea prin tinerea competitiilor sportive de la Olimpia, cunoscut sub numele de Jocurile Olimpice, tinute pentru prima data in anul 776 i.Hr. Grecii au luat evenimentul foarte in serios, astfel incat acest an era considerat inceputul unei noi ere. Intervalul de patru ani dintre doua jocuri olimpice se numea olimpiada si primea numele invingatorului de la ultimele jocuri. Sarbatoare regionala la origine, jocurile s-au transformat in cursul deceniilor si secolelor, impunandu-se in calitate de competitii panelenice. Olimpia a devenit un important centru arhitectural, a carui incoronare trebuia sa fie templul lui Zeus. Cheltuielile pentru constructia acestuia au fost asigurate printr-o colecta de mare amploare, desfasurata in toata Grecia, in anul 470 i.Hr. Peste 14 ani a avut loc inaugurarea impresionantului edificiu. Cu o lungime de 64 de metri si o latime de 27 de metri, era cel mai mare templul din intreaga lume elena. In sanctuarul sau, Cella, trona statuia lui Zeus, realizata de celebrul sculptor Phidias, asezata la inaltime pe un somptuos fotoliu de fildes. Interiorul statuii era o structura de rezistenta armata cu fier, lemn si ipsos. Insa exteriorul uimea prin deosebita bogatie a materialului: fata, bratele, mainile si picioarele, adica toate partile descoperite ale corpului, erau din fildes sculptat. Parul, podoabele si sandalele erau din aur, avand o greutate totala de 200 de kilograme. Ochii erau doua pietre pretioase, mari cat pumnul. Picioarele lui Zeus se sprijineau pe un taburet sustinut de doi lei. Zeus tinea in mana stanga un sceptru, in varful caruia era un vultur, pasarea sa purtatoare de mesaje. Pe mana lui dreapta se afla Nike, zeita inaripata a victoriei, preluata ca o amintire de catre ingerii crestini. Ea avea dimensiunile unui om bine facut. Asa cum el il detronase pe tatal sau Chronos, Zeus a trebuit, dupa aproape 1100 de ani de jocuri olimpice, sa cedeze locul Dumnezeului crestin. In anul 393 d.Hr., imparatul bizantin Theodosius I a interzis cultul pagan din Olimpia. Templul lui Zeus fusese deja serios afectat, in secolul al II-lea d.Hr., de un cutremur de pamant. Soarta statuii cunoscute in toata lumea nu este sigura. Exista zvonuri care sustin ca niste talhari o daramasera deja pe la anul 350 d.Hr. Alte surse afirma ca a fost transportata la Constantinopol, unde a fost distrusa intr-un incendiu

2. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Gradinile Suspendate ale Semiramidei

2. Gradinile Suspendate ale Semiramidei din Babilon

A doua minune a lumii antice avea cu aproape doua sute de ani mai putin decat piramida lui Kheops. Contemporanii lui Antipater au putut sa o viziteze la Babilon, care era, fara indoiala prima metropola a omenirii, insa aflat deja in ruina in cea mai mare parte inca din secolele al III-lea sau al IV-lea i.Hr. Persii si macedoneenii distrusesera cetatea Uruk, din secolul al VII-lea i.Hr. Turnul Babel din Vechiul Testament fusese transformat in cenusa cu mult timp inainte de Antipater. Existau totusi celebrele Gradini Suspendate ale Semiramidei, a doua minune a lumii antice. Era vorba de sapte terase construite din dale de piatra masurand fiecare 5,45 metri lungime si 1,35 metri latime. Aceste dale erau asezate precum grinzile pe tavanul unei pivnite. Fiecare terasa se afla cu aproape 5 metri deasupra celei de sub ea, ceea ce dadea impresia unei scari gigantice. Direct peste aceste dale se gasea un strat de trestii lipite care asigura etanseitatea; deasupra se adaugau doua randuri de tigle arse, lipite cu ipsos. Pentru ca etanseitatea sa fie perfecta, s-a turnat un strat de plumb topit. Deasupra tuturor acestora era un strat de pamant arabil, gros de 3 metri, in care puteau prinde radacini chiar arbori de mari dimensiuni. Gradinile palatului nu erau atunci ceva extraordinar in sine. Dar gradinile suspendate din Babilon erau totusi unice pe plan arhitectonic. Si nu era cel mai mic dintre meritele sale faptul ca avea un sistem ingenios de irigatii, compus din fantani adanci, canale, mici lacuri si jocuri de apa, care alimentau terasele, aducand racoarea atat de pretioasa in climatul desertic, fierbinte si uscat, al regiunii. Vara, sclavii pompau apa fara intrerupere. Efectul de suspendare a gradinilor era datorat unei esalonari abile de 7 etaje. Ele formau un ansamblu omogen, fiind legate intre ele prin impletituri ornamentale de plante urcatoare. Gradinile din vechiul Babilon cuprindeau si unele minuni botanice. Nu era vorba de o simpla gradina de palat, ci de prima colectie de plante din lume. Creatorul sau, regele Nabucodonosor, isi insarcinase soldatii sa scoata cu grija, in cursul campaniilor intreprinse, toate plantele necunoscute pe care le gaseau in strainatate si sa i le trimita in cel mai scurt timp. Caravanele si navele Babilonului aduceau mereu plante noi. Nu lipsesc descrierile acestor gradini suspendate. Se povesteste ca monarhul oferise aceste prime gradini botanice sotiei sale, o printesa persana, pentru ca, in mediul monoton al Mesopotamiei, sa se poata distra in timpul indelungatelor absente ale sotului sau. Numele reginei este necunoscut. Nu vom sti probabil niciodata de ce li s-a dat numele de gradinile suspendate ale Semiramidei.Semiramida, regina Asiriei, este bine cunoscuta de catre istorici, insa ea a trait cu mult timp inainte si ar putea mai degraba sa fi avut ideea realizarii unei astfel de gradini. Localizarea exacta a acestor gradini este si ea invaluita in mister. Dupa 18 ani de cercetari, arheologul german Robert Koldewey a descoperit, in 1898, vestigiile stravechiului Babilon, ale turnului Babel si ceea ce el credea ca au fost zidurile de sustinere ale gradinilor suspendate. Totul pare sa dovedeasca autenticitatea acestei descoperiri, insa unii arheologi cred ca boltile descoperite de Koldewey, ingropate sub un strat de pietris de un metru, nu indica in mod obligatoriu locul vechilor gradini.
Mai mult ca celelalte “minuni”, Gradinile suspendate din Babilon i-au impresionat pe oamenii din toate timpurile. Daca toate celelalte marete monumente de arta, considerate adevarate «minuni » ale lumii antice, au fost construite pentru a aminti de fapte eroice (Colosul din rodos), pentru a venera divinitati atotputernice (Statuia lui Zeus din Olimp, Templul Artemisei din Efes) sau pentru a aminti de gloria si maretia faraonilor (Marea piramida de la Gizeh), Gradinile suspendate din Babilon au fost construite dintr-o dorinta umana de liniste, desfatare, pace sufleteasca.

1. Cele 7 minuni ale lumii ANTICE - Piramida lui Keops

1) Piramida lui Keops de la Gizeh in apropierde de Cairo (Egipt)

Neatinsa si maiestuoasa, piramida lui Kheops se inalta pe platoul stancos de la Giseh, in apropiere de Cairo. Cel mai mare edificiu al Antichitatii, este una din cele sapte minuni ale lumii. Dintotdeauna, aceasta piramida a dat nastere la o multime de speculatii. Este oare un monument-mormant inchinat Zeului-Rege? Ori servea unor scopuri stiintifice, era un centru de observatii astronomice, un ceas solar ce servea drept calendar, un punct de reper pentru masuratorile topografice? In vremea inaltarii sale, adica acum 4000 de ani, egiptenii stiau sa calculeze cu exactitate forma pamantului. Ei au integrat aceasta cunoastere in edificiu. Enormele blocuri de roca au fost asamblate cu o precizie incredibila, ceea ce, pe plan astronomic, este de o extrema importanta; marja de eroare nu este decat de cativa milimetri! E greu de crezut ca toate acestea nu au fost prevazute decat pentru a lasa sa treaca o singura data un cortegiu funerar.
Piramida a fost construita în timpul dinastiei a IV-a (acum 4500-4700 de ani),si face parte din complexul de la Giseh, oras egiptean situat in apropierea orasului Cairo. Alaturi de Marea Piramida, din complex mai fac parte: piramidele lui Khefren si Mykerinos si Marele Sfinx.
Printre interesantele caracteristici ale Marii Piramide este situarea ei precisa fata de punctele cardinale: laturile de N-S au o abatere de numai 2'28", cele de la V-E de 5'30" si respectiv 2'30".
Cel caruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al Rasid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei, pe atunci inca placata cu stralucitoare placi lustruite, o intreaga armata de cioplitori, arhitecti si forta de munca. Se spune ca intre placile invelisului piramidei nu putea fi introdusa nici macar varful unei lame damaschinate. Scopul califului era sa descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales, armele inoxidabile, sticla incasabila si alte minuni despre care se credea ca ar fi abundat in camera mortuara. Desi Strabon spunea ca pentru a intra in piramida trebuia sa:"ridica lespedea de pe partea laterala a piramidei, la o inaltime nu prea mare de sol, si sub ea ai sa dai de intrarea care duce la mormant", lucrurile nu au fost atat de simple. Au durat luni de zile de munca asidua pana cand au perforat in piramida un culoar de treizeci de metri.
Iar culoarul relizat ducea intr-un coridor ingust ce facea parte dintr-un adevarat labirint, care i-a condus, pana la urma, la un sarcofag gol, din granit, asezat in camera mortuara. Unii cronicari arabi afirmau insa ca sarcofagul continea "corpul unui barbat acoperit cu o cuirasa de aur, incrustata cu diferite pietre pretioase; pe piept era asezata o sabie de o valoare inestimabila, iar in apropierea capului se gasea un rubin cat un ou de gaina", iar altii ca ar fi continut doar"un cadavru descompus de timp". Dar cei mai multi oameni de stiinta considera aceste afirmatii nefondate. Una din ipotezele emise ar fi ca mormantul sa fi fost jefuit inca din timpul construirii sale. Dar faptul ca ii lipsea capacul si ca nu existau urme de efractie in jur, ar indica mai bine ca mormantul n-ar fi fost folosit niciodata.
Alti faraoni din dinastia a patra (2600-2480 i.C.) - Khefren si Mykerinos - si-au construit piramide proprii, inconjurate, dupa modelul Marii Piramide, cu altele mai mici pentru sotii si cu morminte destinate marilor dregatori.
Cele trei mari piramide seamana nu numai la infatisarea exterioara, dar si prin structura interna, cel putin in ceea ce priveste culoarul descendent si camera subterana. In piramida lui Kheops ea are o destinatie necunoscuta, in cea a lui Khefren serveste drept capela mortuara, la fel ca si in piramida lui Snefru (intemeietorul dinastiei a V-a 2723-2563 i.C.), construita in jurul anului 2600 i.C. Dar cea mai complicata arhitectura interioara, prin dispunerea complexa a spatiului este tocmai Piramida lui Kheops.
Schema interiorului, aceeasi pentru cateva din cele mai importante piramide, ridica indoieli serioase in ceea ce priveste parerea generala, dupa care ele ar fi monumente funerare inaltate deasupra unui mic cavou si avand scopul de a proteja ramasitele pamantesti ale faraonului, pentru ca spiritul (corpul astral) - Ka - sa nu paraseasca trupul. Pare bizara, astfel, lipsa de inventivitate in gasirea unei solutii de inchidere a incaperilor mortuare, care se multumesc sa copieze modelul celei mai vechi piramide, a lui Snefru; si cel mai curios este ca nu au zidit macar culoarul catre camera mortuara.
Amplasarea intrarilor, pare de altfel dictata de considerente rituale, mai mult decat de ratiuni de securitate. Inca de la prima piramida - de tip mastaba - construita in jurul anului 2700 i.C. de Imhotep pentru faraonul Zoser, culoarele de acces si cele de iesire erau orientate spre Steaua Polara
Ipoteza conform careia piramidele ar fi fost "observatoare astronomice perfectionate, cu temperatura constanta, create in camera mortuara", nu sunt foarte reusite, locul neoferind lucruri cu adevarat interesante.
Mai corecta pare totusi ideea piramide=monumente funerare extrem de fastuoase. Mai ales ca, dupa vechile credinte egiptene (ipotetic), in lumea de dincolo muritorul ar fi putut lua cu el tot confortul posibil: servitorii (sub forma unor statuete care, insuflandu-li-se viata, puteau sa-l serveasca pe raposat), obiecte uzuale si de fast, sau alimente de cea mai buna calitate.
Conform estimarilor, construirea piramidelor ar fi costat foarte mult, dar numai in mormantul din Valea Regilor a faraonului, nu foarte important, Tutankhamon, s-a descoperit o imensa cantitate de obiecte pretioase: numai valoarea sicriului interior, facut in intregime din aur. Daca acest rege, in timpul domniei caruia: decazuse credinta in zei, existau numeroase conflicte interne, si alte catastrofe, valoarea tezaurului era atat de mare, dar la ceilalti faraoni, mai bogati si mai puternici?
Un argument contra ipotezei mai sus numite este acela ca in nici o piramida nu s-au gasit ramasitele pamantesti ale faraonului, nici chiar atunci cand se sconta pe prezenta lor.
Astfel, in Marea Piramida a disparut capacul sarcofagului, si nu sarcofagul in sine care este din granit rosu. Sau poate nu a fost niciodata asezat la locul sau.
In piramida lui Khefren, in care a patruns, in 1818, se credea pentru prima data cineva, tot printr-o deschizatura, Giovani Bathista Belzoni, desi mormantul era acoperit pe jumatatede o placa grea de piatra, se gaseau inauntru cateva vase si o inscriptie araba care dovedea ca nu Belzoni fusese primul. Dar camera mortuara era goala, iar sarcofagul cu greu ar fi putut fi scos prin usa pe jumatate zidita, si nici nu existau urme de efractie.
Egiptologul Zaharie Gonem, directorul santierului arheologic din Saqqara a descoperit in noiembrie 1953 o piramida noua, necunoscuta pana atunci, a unui faraon necunoscut. Pe drumul pana la camera mortuara s-au gasit o multime de obiecte de cult si podoabe, cara ar fi putut fi luate de jefuitorii de morminte care ar fi putut intra mai inainte in piramida, fapt ce a intarit speranta descoperirii unui mormant nejefuit. Dupa cartusul din jurul semnelor hieroglife parea sa fie vorba intr-adevar de un faraon: Sekemkhet. Culoarul principal se termina in fata unui zid intact, in spatele caruia a aparut camera mortuara cu "un splendid sarcofag alb din alabastru transparent, care stralucea ca soarele", care la prima vedere parea un monolit. Pa acesta se mai vedeau inca resturi din "coroana de inmormantare". Dar, la deschidere, s-a dovedit ca sarcofagul era gol.
Ipoteza inmormantarii simbolice in sarcofag doar a spiritului faraonului Ka, ridica numeroase semne de intrebare, izvorate mai ales din interpretarea credintei vechi egiptene. Desi credinta ca imbalsamarea se facea tocmai pentru a asigura existenta lui Ka, faptul ca invelisul fizic, trupul, cu creierul, si organele interne depuse in "canope", este descompus morfologic, inseamna ca nu poate exista nici Ka, trupul astral. Egiptologul ceh Lexa spune ca:"Afirmatia lui Herodot, potrivit careia spiritul - in credinta vechilor egipteni - traieste cata vreme cadravul ramane intact, este inexacta. Nu am gasit pana acum nici o referire in acest sens in vechile texte egiptene. Ca existenta spiritului nu depinde de starea trupului lipsit de viata, ne-o arata textul Pir.653..."
Dupa credinta vechilor egipteni, se putea ca spiritul sa fie insuflat, prin ritualuri magice, unei statui, ce ar fi reprezentat persoana defuncta. Dovada o gasim pe peretele de nord al piramidei lui Zoser, intr-o incapere de mici dimensiuni, "serdab", unde se afla statuia faraonului. De ce atunci o piramida?
Sub piramida lui Zoser, in labirintul coridoarelor, se afla un basorelief ce-l reprezinta pe faraon alergand. Este vorba probabil de reprezentarea artistica a sarbatorii "seda", initiata cu prilejul comemorarii jubiliare a 30 de ani de domnie a unei dinastii, prilej cu care fiecare faraon, dupa scurgerea "mandatului de functionare", trebuie sa faca dovada conditiei sale fizice si a fertilitatii sale. In epoci mai vechi, faraonul care nu facea fata la probele respective era suprimat. In timpul lui Zoser se renuntase la acest obicei.
Desi cei care "sponsorizau" construirea piramidelor, erau preotii, tot ei erau cei carora le era supusa aprobarea construirii, si acceptau. De ce?
Pe masura ce Egiptul si istoria sa devin tot mai cunoscute, piramidele sunt considerate, pe rand: un "bilant de piatra" al succeselor curtezanei Rhodopis", iubitii ei trebuind sa contribuie fiecare cu cate o piatra; ca monumente in memoria atragerii lui Sufis(Kheops) la dreapta credinta (idee venita pustnicului Syncellus in secolul 8); ca hambare de cereale ale biblicului Iosef; ca monument al victoriei tribului hicsosilor asupra Egiptului; ca o previziune cifrata a viitorului lumii; ca sculpturi de proportii desavarsite; ca observatoare astronomice.
Pornind de la constatarea ca erau mai multe piramide decat faraoni-domnitori in perioada construirii acestor monumente, fizicianul englez Kurt Mendelsohn apreciaza ca motivele trebuie sa fi fost de ordin economic. Prin construirea continua s-au evitat crizele economice, framantarile sociale, si eventual, participarea la o lucrare comuna, unifica si centralizeaza triburile.
S-a ajuns mai apoi la intrebarea daca mumificarea nu avea ca scop conservarea unor tesuturi, intr-o anumita stare care sa permita clonarea acestei culturi de tesuturi pe un individ, in primul rand faraonul. Dupa ce s-a dat publicitatii stirea, mai putin demna de incredere, dupa care biologii de la Universitatea din Oklahoma ar fi descoperit in luna martie a anului 1963, la mumia printesei egiptene Mene, celule epiteliale capabile de a fi revitalizate.
Ritualurile de inmormantare ale tuturor popoarelor, totusi, nu urmaresc si nu incearca sa asigure defunctului o viata fizica viitoare, ci dimpotriva, vor sa previna revenirea lui, orice forma ar fi imbracat ea. Cu atat mai putin o dinastie domnitoare al carei urmas abia asteapta sa ajunga pe tron.
Interpretarea autorului arab Abdul Ali Masudi atribuie actiunea de construire a piramidelor regelui Surid, caruia astrologii i-ar fi destainuit taina unei proorociri asupra viitorului sumbru al lumii. Astfel el a dat ordin sa se ridice piramidele, adaposturi rezistente chiar si incazul impactului cu stele cazatoare. Ca in tainite ascunse ar fi depozitate: tezaurul vechii intelepciuni egiptene, al aritmeticii si geometriei, astrologiei si medicinii, instrumente din otel inoxidabil, sticla flexibila, licoarea nemuririi si otravuri groaznice, a fost o urmare fireasca a evolutiei ipotezei.
Tocmai in scopul descoperirii acestor tainite au fost amplasate sub piramida lui Kheops calculatoare ultrasensibile, actionate de particule de radiatie cosmica, ce inlocuiau intr-o anumita masura razele roentgen. Astfel s-a obtinut imaginea tridimensionala a interiorului piramidei.
Sectiunea prin Marea piramida prezinta un mare interes. Felul in care sunt dispuse incaperile din interior fac dovada celei mai mari ingeniozitati si complexitati: interiorul ei destinat - dupa pareri unanime - a adaposti trupul faraonului mort, sau macar a simula acest lucru, demonstreaza cu totul altceva: spatiile interioare erau construite pentru a servi unor oameni vii.
Ele sunt aerisite prin doua guri de ventilatie, ce comunica la nord si la sud cu cele mai spatioase incaperi interioare, desi pastrarea lor ridica o problema serioasa constructorilor. In plus, daca prototipul, piramida din Meidum, are doar un coridor simplu care respectand schema initiala, porneste din extremitatea nordica, trece exact pe sub centrul bazei si de aici, urmand o linie ascendenta, da intr-o incapere spatioasa la nivelul bazei piramidei, Marea Piramida prezinta un mecanism foarte complicat, compus in esenta din 3 nivele: unul la mare adancime, sub baza piramidei, altul putin deasupra bazei si al treilea cam la jumatatea inaltimii. Ipotezele dupa care aceste spatii ar constitui un labirint ce ar avea ca scop ratacirea, si in ultima instanta moartea eventualului profanator, sunt putin romantice. Astfel s-a adoptat ipoteza unanima ca ar fi vorba de spatii construite in interiorul piramidei din motive pur tehnice, acelea de a micsora suprasolicitarea. Ludvik Soucek sustine ca din contra acestea ar fi ridicat probleme pe care o piramida compacta nu le-ar fi pus.
Astfel ca afirmatia lui Masudi poate contine si un graunte de adevar - poate ca piramida ar fi trebuit sa salveze viata faraonului in caz de primejdie. Acest fapt ar explica si amplasarea pirmidelor in imediata apropiere a palatelor faraonilor.
Constructii asemanatoare mai sunt in imprejurimile Egiptului si in zona Marii Mediterane, dand nastere unei ipoteze conform careia ar fi aparut in urma socului provocat in trecut de o catastrofa a carei recidiva ameninta ca sabia lui Damocles.
Se mai vehiculeaza ideea conform careia coridorul de acces in Marea Piramida are un unghi de inclinatie astfel incat sa se orienteze spre Alfa Dragonis, fapt care ar fi putut sa se intample sau in 3400 i.C. sau in 2100 i.C., ambele date fiind departe de anii domniei dinastiei a patra. Problema deschisa (daca intr-adevar orientarea era dupa Alfa Dragonis).
Despre piramide s-au emis si ipoteze mai simpliste, si poate de aceea mai adevarate. Se afirma ca acestea precizeaza pentru prima oara în istoria agriculturii aparitia unor norme, "legiferari", bazate pe o îndelungata practica agricola, obligatorii pentru intreaga populatie: "In ziua in care locuitorii din Delta Nilului vedeau in timpul pranzului ca fata de nord a piramidei este umbrita, insemna ca se putea incepe semanatul. Fenomenul se petrecea la 14 octombrie, data care si astazi determina in Egipt inceputul muncilor campului" (dupa lucrarea arhitectilor Georgeta si Traian Chitulescu: "Sapte monumente celebre").
In aprilie 1977 la congresul de astronomie de la Acapulco profesorul J.J.Hurtak a prezentat pentru prima oara in public 2 imagini senzationale, facand parte din setul trimis de sonda spatiala americana Mariner 9, inca din 1972, dar uitate. Obtinute la un interval de 6 luni, sub unghiuri diferite dovedeau ca pe solul martian se afla un ansamblu de 4 piramide tetraedrice, cu fetele si muchiile regulate, identice ca aspect cu piramida lui Kheops, insa de 10 ori mai mari. Langa ele, un chip uman urias, sculptat intr-o stanca avand 1500 m. diametru si 500 m. inaltime, care priveste spre cer cu un zambet prietenesc.
Explicatiile oferite de NASA atunci au fost: aglomerare de stanci sculptate de vant. In 1976 statia automata Viking-Orbiter a fotografiat "complexul piramide-sfinx" sub un unghi diferit si de la o inaltime mai mica. Richard Hoagland spune ca fotografiile reprezinta "indicii serioase privind prezenta unor vechi civilizatii martiene"

Cele 7 minuni ale lumii MODERNE

Umanitatea are, de anul trecut, 7 noi minuni ale lumii. Monumentele au fost desemnate in cadrul unui concurs controversat, nerecunoscut de UNESCO. Organizatorii competitiei au declarat ca aceasta a fost o sansa de a ridica aria culturala globala si de a recunoaste realizarile unor societati din afara Europei si a Orientului Mijlociu.Concursul a fost initiat de cineastul elvetian Bernard Weber dupa distrugerea in 2001, in Afganistan, a uriaselor statui ale lui Buddha la Bamiyan.

Statuia lui Isus Cristos Rascumparatorul din Rio De Janeiro (Brazilia)

Statuia a fost construita la sud de oras in varful muntelui Corcovado (780 m), in padurea Tijuca si a devenit un simbol al orasului Rio de Janeiro si al ospitalitatii brazilienilor care primesc vizitatorii cu bratele deschise.

Planificarea constructiei s-a realizat cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la declararea Independentei Braziliei. Inginerul Heitor Silva Costa a intocmit schitele proiectului iar cu sprijinul Frantei si Vaticanului s-a realizat acest proiect, cu sfintirea sa pe 12 octombrie 1931. Edificiul are o inaltime de 30 m, impreuna cu soclul 38 de m, latimea la nivelul bratelor 30 m si o greutate de 1145 tone.

In soclu se afla o capela unde incap 150 de persoane, iar mulajul din ghips a fost efectuat de sculptorul francez Paul Landowski. Materialul de constructie este beton armat, acoperit cu un strat de mozaic.

Monumentul este folosit de biserica catolica la diferite aniversari ca loc de pelerinaj.

Ca sa vizitezi Statuia lui Isus Cristos Mantuitorul trebuie sa urci pe Muntele Corcovado. Caile de acces catre statuie sunt: cu trenul, unde aveti sansa de a calatori in cel mai vechi tren din Brazilia, cu masina, cu liftul sau sacrile rulante (statuia are 3 lifturi panoramice si 3 scari rulante), cu taxiul, pe jos sau facand un tur cu elicopterul.

Piramida mayase de la Chichen Itza (Mexic)

Fosta cetate maya de la Chichen-Itza, Mexic, a fost construita in anul 800 d.H. Principala structura din Chichen Itza este Castillo, o piramida cu baza patrata si un templu in varf. Ea constituie centrul cetatii si reprezenta "locul de langa Rai, unde salasluiau zeii".Piramida a fost construita in asa fel incat, in timpul echinoctiilor, soarele la apus arunca o umbra semanand perfect cu cea a unui sarpe, coborand pe treptele dinspre nord ale constructiei. Sarpele este reprezentarea alegorica a zeului Kukulcan - la mayasi sau Quetzalcoatl - la azteci (nume insemnand „sarpele cu pene”) asimilat ulterior de populatiile Americii Latine lui Iisus Hristos.

Supranumita “Taramul Fagaduintei”, este unul din cele mai importante dovezi ale civilizatiei Maya-Toltec.

Situl cuprinde mai multe cladiri printre care: Piramida Kukulcan (El Castillo-Castelul), Piata celor 1000 de coloane,Templul Curtii Ovale, Tempul Jaguarului, Tempul Razboiul-Templul Chichen Itza propriu zis, Observatorul, Osuarul, Platforma Venus, Plaforma Uliului si Jaguarului, Drumul catre Locul de Sacrificii, Platforma Craniilor, Templul Barbatului Barbos.

Chichen Itza însemna „Fantana buna a celor din Itza”, dar interpretarile difera de la un cercetator la altul. Prin urmare, ca si Petra, din Iordania, Chichen Itza era un oras care detinea multa apa potabila intr-o zona saraca in rauri sau lacuri.

Toate constructiile religioase ale acestui oras au trepte si semnificatii astronomice, fiind marturii ale inaltei civilizatii a toltecilor, ramasi aproape necunoscuti. Tot în Chichen Itza a supravietuit si cel mai vechi stadion de joc cu mingea din lume. Un loc magic din nordul peninsulei Yucatan din Mexic, care ascunde centre de cult construite de catre mayasi cu o exactitate matematica incredibila.

Obiectivul arheologic de la Cetatea Petra (Iordania)

Orasul de la Petra, sapat in piatra rosiatica acum peste 2.600 de ani, reprezinta cea mai de pret comoara a Iordaniei. Siteul arheologic este admirat pentru arhitectura sa masiva, structurile sapate in roca si pentru complexul ingenios de canale de apa, care au supravietuit trecerii timpului.

Orasul se afla la 162 de mile sud de capitala iordaniana Aman si este construit pe o terasa din apropierea Vaii lui Moise. A fost capitala legendara a regatului nabatienilor, o populatie araba care, pana la cucerirea de catre romani, a stapanit aceasta regiune.
Petra, orasul de piatra este un sit arheologic aflat in sud-vestul Iordaniei. Orasul se intinde de-a lungul poalelor Muntelui Hor., strabatand un lung defileu si intinzandu-se apoi pe laterala estica a vaii Arabah. Orasul este renumit in special datorita arhitecturii acestuia, sapata aproape in intregime in piatra muntelui pe care se sprijina majoritatea caldirilor.

Orasul a ramas necunoscut lumii vestice pana in anul 1812, cand a fost descoperit de catre exploratorul elvetian Ludwig Burckhardt.

In data de 6 decembrie 1985, orasul a fost declarat monument mondial de catre UNESCO, care a descris valea Iordaniei drept “una dintre cele mai pretioase mosteniri culturale ale omenirii”.

Conform traditiei arabe, Petra este locul in care Moise a lovit cu toiagul stanca din care a iesit apa pentru poporul insetat, in timpul calatoriei sale prin pustiu. Tot aici se crede ca este inmormantata si Miriam, sora lui Moise.

Odata intrata sub conducerea romana, Petra a inceput sa intre in declin, datorita comertului pe mare. De asemenea in anul 363, un cutremur a daramat multe din cladirile orasului. In plus, multe din cladiri au devenit vulnerabile jafurilor, multe dintre morminte au fost pradate si multe dintre comori ratacite, ramanand necunoscute si pana in zia de astazi.

Templul persan de la Taj Mahal ( India)

Este cel mai grandios monument de pe teritoriul Indiei. A fost construit de imparatul mogul Khurram pentru a adaposti trupul sotiei sale, Mumtaz Mahal printesa persana musulmana.

Edificiul este decorat cu turcoaze din Tibet, agate din Yemen, safire din Ceylon, ametiste din Persia, coral din Arabia, jad din China, malachit din Rusia si perle din Oceanul Indian.
Legenda spune ca proiectul a fost facut de celebrul arhitect turc Ustad Isa Khan, caruia, la sfarsitul lucrarilor, imparatul a ordonat sa ii fie taiata mana dreapta pentru a nu mai putea inalta vreodata o constructie care sa rivalizeze in frumusete Taj Mahal-ul.

In prezent, Taj Mahal-ul este flancat de un rau foarte poluat, iar zidurile sale sunt afectate de gazele provenite de la furnale si de la tevile de esapament ale masinilor.

Specialistii au avertizat ca poluarea din atmosfera afecteaza direct constructia, provocand daune semnificative.

Imparateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, in timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat atat de tare pe imparat incat parul i-a albit in doar cateva luni. Inainte sa moara, Mumtaz l-a rugat pe imparat patru lucruri: sa-i construiasca un mormant, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormantul la aniversare.Constructia Taj Mahal-ului a inceput in 1631 si a durat 22 de ani. Se spune ca 20 de mii de oameni ar fi lucrat la constructia lui. Materialele de constructie erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei “flote” ce numara 1000 de elefanti.

Ansamblul inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene iar aleea principala, este strajuita de arbori ornamentali.

Complexul mai cuprinde in afara de palatul propriu zis si doua moschei construite in acelasi stil impresionant. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase. Monument al dragostei trainice, este pacat sa nu vizitati aceasta splendoare daca veti vreodata ocazia sa va aflati prin partile Indiei

Coloseumul din Roma (Italia)

Numit si Anfiteatrul Flavian, dupa numele imparatului Vespasian, sub a carei domnie a inceput constructia in anul 72 d.c. Chiar daca dupa sapte ani nu se realizase mai mult de trei sferturi din inaltimea stabilita, dupa doar un an cladirea era terminata de catre Titus, fiul lui Vespasian. Festivitatile de inaugurare au durat o suta de zile.Uriasul anfiteatru a fost construit in locul unui lac artificial, parte dintr-un parc construit de Nero in centrul Romei. Coloseumul a servit pentru luptele intre fiare, apoi a venit randul oamenilor sa lupte cu animalele, urmati de gladiatorii care se infruntau pe viata si pe moarte.
Colosseumul din Roma este cea mai vestita si mai mare arena construite vreodata de romani. Constructia celebrului edificiu s-a realizat din initiativa imparatului Nero ca urmare a luptelor de gladiatori care aveau loc in acele timpuri. S-a realizat astfel o arena imensa pentru asemenea spectacole publice.

Denumirea de “Colosseum” provine de la statuia colosala, de 36 de metri, care il reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, amplasata odinioara langa amfiteatru, dar ulterior demolata.

Nu doar statuia, dar si amfiteatrul era o priveliste grandioasa. In forma de elipsa, cu axa mare de 186 m, axa mica de 150m, avea un perimetru de 520 m si o inaltime de 55m, unde incapeau 50.000 spectatori. Fundatia pe care s-a construit avea 12 metri grosime.Sa cladesti asa ceva in acele timpuri era o adevarata provocare pentru neintrecutii constructori romani. Printre nenumarate alte materiale de constructie, constructia a neceitat zeci de mii de tone de marmura si aproape 300 tone de fier pentru a lega blocurile unul de celalalt. Multe dintre partile componente ale Colloseumului au fost construite in alta parte si aduse la locul construirii arenei pentru asamblare. Aceasta metoda a permis un ritm accelerat de lucru care a dus la construirea edificiului in doar 7 ani.

Ruinele Incase de la Machu Piccu (Peru)

Ruinele orasului Machu Picchu au fost descoperite de arheologul Hiram Bingham in anul 1911. Orasul este construit in piatra intre flancurile a doua culmi din lantul de est al muntilor Anzi si coboara in padurile amazoniene. Este compus din ruine ale palatelor, bailor, templelor, hambarelor si a in jur de 150 de case, toate intr-o buna stare de conservare. Multe dintre caramizile care cantaresc in jur de 50 de tone sunt precis sculptate si unite cu atata exactitate, incat imbinarile fara mortar nu permit nici macar unei lame de cutit sa intre printre ele.

Ruinele orasului, sunt astazi printre cele mai frumoase si enigmatice locatii starvechi ale lumii. Legendele si miturile sustin ca Machu Pichu era adorat ca un loc sacru in cele mai vechi timpuri. Invizibil de dedesubt si natural inconjurat de terase agricole si irigat de izvoare naturale, orasul pare sa fi fost locuit de incasi care il considerau un loc secret.

Ruinele palatelor, templelor, caselor au ramas in perfecta stare de conservare. Aceste structuri au fost sapate in granitul din varful muntelui devenind minuni atat arhitecturale cat si estetice. In sit au fost gasite scheletele a 10 femei si a unui barbat ceea ce a dus la presupunerea ca acest sit a fost construit ca un fel de sanctuar, dar dezvaluirile ulterioare si gasirea altor schelete masculine au demonstrat faptul ca nu a fost un templu de femei asa cum se credea pana in acel moment.

Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fortarete de-a dreptul fantastice printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. La 4000 de metri, lemnul este o raritate, dar iata ca aici, in Machu Pihu a fost posibil. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic intortocheat si doar fotografiile din avion au putut demonstra adevaratele lui insusiri. Si inca o enigma: retele de drumuri si poduri deasupra

Mare Zid Chinezesc (China)

Contrar legendelor urbane, Marele Zid Chinezesc nu este vizibil de pe luna (cu ochiul liber)? Desi impresionant ca lungime, inaltimea maxima a acestuia (9.1 metri) si cromatica asemanatoare elementelor geografice care il inconjoara fac imposibila observarea lui de pe Luna cu ochiul liber. Aceasta legenda despre Zid a aparut prima oara intr-o serie de benzi desenate americane .
Termenul defineste, de fapt, o serie de mai multe fortiicatii construite de-a lungul a catorva sute de ani? Primele sectiuni din zid au fost construite inca din secolul 5 i.Hr.
Zidul se intinde pe o distanta de 6.400 km? El incepe din est, de la trecatoarea Shanhaiguan, si continua pana in zona de vest a tarii, in zona de lacuri denumita Lop Nur.
Primele fortificatii au fost construite inainte de crearea Imperiul Chinez de catre conducatorii chinezi de triburi care doreau sa se apere de atacurile reciproce? Aceste ziduri initiale au fost distruse de catre primul imparat al Chinei, Qin Shi Huang., de-a lungul unei perioade de 12 ani.
in timpul dinastiei Qin a inceput construirea a ceea ce astazi denumim “Marele Zid Chinezesc”? El a ridicat acest zid pentru a proteja zona de nord a Chinei de atacurile populatiei nomade Xiongnu.
Dupa infrangerea impotriva populatiei oirat (triburi mongole) in Batalia de la Tumu (1449), conducatorii Dinastiei Ming au reinviat conceptul zidurilor de aparare? Acesta a fost vazut ca ultima solutie in fata atacatorilor nomazi, in urma esecurilor campaniilor militare de cucerire a lor.
Se estimeaza ca un milion de chinezi si-au indeplinit serviciul militar ca garzi ale Zidului? Stagiul militar desfasurat in cadrul turnurilor de paza ale zidului nu erau bine privite de catre soldati din cauza conditiilor vitrege de locuit (atat vara cat si iarna) si a hranei insuficiente, coroborate cu dorul de casa si familie.
Se presupune ca, de-a lungul timpului, intre doua si trei milioane de chinezi au murit in timpul constructiei Zidului?
Nu exista nicio harta care sa prezinte intreaga constructie? Acesta este inca un semn al complexitatii acestei megastructuri arhitectonice.
Dincolo de implicatiile sale militare, zidul a avut si conscinte economice si comerciale? Zidul a reprezentat o buna protectie pentru negustorii europeni care au putut, la adapostul proetctiei Zidului, sa isi desfasoare netulburati negotul.
Pe 9 iulie 2005 Danny Way, un skateboard-er profesionist, a devenit prima persoana din lume care a sarit peste Marele Zid Chinezesc, ajutat de un vehicul nemotorizat?
Cea mai celebra legenda care inconjoara misticul din jurul acestei constructii este cea a sotiei unui barbat chinez decedat in timpul constructiei Zidului? Meng Jiangnu a venit sa isi viziteze sotul care lucra la Zid, fara sa stie ca acesta decedase. Pentru ca ceilalti constructori nu au putut sa ii spuna adevarul si au mintit-o ca sotul ei este “in urmatorul turn” ea a mers din turn in turn de la un capat la altul al Zidului. In final, la ultimul turn, a aflat adevarul si a inceput sa planga atat de tare incat lacrimile ei au creat o bresa in Zid. Astazi, acolo este un templu in cinstea ei.
in timpul utilizarii acestuia ca fortificatie de aparare, Marele Zid Chinezesc avea si un sistem, avansat pentru acea data, de comunicatii? Acesta folosea fumul si focul pentru a transmite diverse mesaje intre turnurile de control al Zidului. In caz de pericol se puteau alerta usor armatele stationate in baze militare de-a lungul structurii.
Marele Zid Chinezesc este, in anumite portiuni, intr-o stare avansata de degradare sau chiar a fost distrus? Alaturi de capriciile naturii (vant, furtuni de nisip, cicluri repetate inghet-dezghet), printre inamicii Zidului se numara si oamenii care il vandalizeaza sub diverse forme (cea mai frecventa forma de vandalism o reprezinta vanzarea de portiuni mici din zid sub forma de suvenir).
Exista si un maraton care se desfasoara de-a lungul sau chiar pe Zidul Chinezesc? Aceasta forma de maraton este mult mai grea decat cele obisnuite deoarece implica urcarea si coborarea a aproximativ 3.700 de trepte de catre participanti.
Se presupune ca un hoax (o poveste falsa, o minciuna) despre intentia unor afaceristi de a distruge Marele Zid Chinezesc a fost una din cauzele Revoltei Boxerilor (”boxeri” este denumirea, improprie, data de occidentali membrilor unei organizatii chineze care, printre altele, practicau artele martiale)? Aceasta presupunere a fost dovedita ca fiind falsa.

Ouale Rosii de Paste

Ouale pictate de Pasti simbolizeaza mormantul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la invierea din morti. De aceea, cand ciocnesti oul spui: "Hristos a inviat!", iar cel cu care ai ciocnit iti raspunde: "Adevarat a inviat!".
Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.
Ouale se mai vopsesc si in albastru, verde si galben, desi rosu este cea mai intalnita culoare.
In anumite zone din tara, pictatul oualelor a ajuns o adevarata opera de arta si de migala.
Traditia romaneasca considera oul rosu simbol al nemuririi si prosperitatii.
La sate exista obiceiul de a te spala pe fata in prima zi de Pasti cu apa in care s-a pus busuioc, cativa banuti si un ou rosu – "ca sa fii rumen si frumos".

Iepurasul de Paste

Iepurasul de Paste, cel ce aduce ouale rosii, isi are originea in Germania. El a devenit mesagerul mult iubit si asteptat al cadourilor pentru copii.
In dimineata de Pasti copiii asteapta cu nerabdare cadourile iepurasului, care sunt ascunse in casa sau prin gradina.
In traditia populara germana veche iepurasul simbolizeaza fertilitatea.
Originea traditiei Iepurasului de Paste se regaseste in sarbatorile pre-crestine ale fertilitatii dedicate zeitei Eostre, zeita Lunii in tarile din nordul Europei.
O veche legenda spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp, in zapada. Zeita a vrut sa o salveze de la moarte si a transformat-o intr-o iepuroaica ce si-a pastrat posibilitatea de a depune oua. In semn de multumire pentru binefacatoarea sa, iepuroaica obisnuia sa decoreze ouale facute si sa le daruiasca zeitei.

Paparuda

Paparuda este denumirea cea mai răspândită a ritualului magic de invocare a ploii, practicat pe timp de secetă.
Jocul este practicat în a treia joi după Rusalii; însă poate avea loc în orice zi de vară, după o secetă prelungită.
Este jucat de fete tinere, şi mai rar de băieţi, sub 14 ani.
"Paparudă-rudă,vino de ne udăcu galeata-leatapeste toata ceata;cu ciubărul - bărul peste tot poporul.Dă-ne Doamne, cheilesă descuiem cerurile să pornească ploile, să curgă şiroaiele să umple pâraiele. Hai, ploiţă, hai!udă pământurile să crească grânele mari cât porumbele.Hai, ploiţă, hai!"